Studiul lui Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, aflat la a patra editie, este o radiografie ideologica si culturala a unei zone fierbinti din interbelicul romanesc: deceniul al patrulea al secolului XX care, spre deosebire de cel de-al treilea deceniu in care a predominat "modernitatea" (sincronism, avangardism, europenism), s-a aflat sub imperiul "traditionalismului" (autohtonism, ortodoxism, legionarism, "trairism" etc.). Derapajul ideologic si politic, inceput in plina afirmare a democratiei romanesti moderne, este documentat cu obiectivitate prin citate extinse din presa vremii, din brosuri sau opere literare consacrate, neocolind discursul politic al extremei drepte interbelice si actiunile ei social-politice. "Pentru cei care au trait cu iluzia unui timp interbelic cu valoare de model, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca a lui Z. Ornea a avut un efect demitizant major. Cartea a aratat ca, departe de a fi fost paradiziaca, epoca a fost si a unei grave maladii sistemice, maladia extremista si prototalitara, care n-a lasat nimic neatins, de la istoria politica la cultura si viata personala. Ba, mai mult, studiul lui Z. Ornea a aratat, cu citate extinse si convingatoare pentru orice cititor de buna-credinta, ca destui autori care abia incepeau sa fie recuperati, cum ar fi Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Eliade, Cioran si altii, departe de a fi un model bun la toate - de la profunzimea viziunii metafizice la concretetea solutiilor politice -, trebuie cititi precaut, fiindca au fost ideologi sau numai adepti ai extremismului de dreapta." (Marta Petreu)
"synopsis" may belong to another edition of this title.